Giorgiana Radu
Marea relaxare de după epidemia de coronavirus a părut mult așteptată nu doar de cetățenii obligați la izolare voluntară, cât mai ales de politicieni. Aceștia din urmă au arătat cât de tare i-a afectat intervalul dominației pandemice.
Limitarea dezlănțuirii propagandistice a răbufnit, ca o eliberare furunculoasă. Ni s-a arătat – a câta oară? – cum se poartă războaiele politice în România. Nivelul de gang șade adânc înrădăcinat în filosofia comportamentală a politicianului autohton. Înjurătura, îmbrânceala, golănismul sunt armele cele mai la îndemână pentru înlăturarea adversarului.
Asta ne-a arătat și ne-a reamintit viceprimarul Capitalei Aurelian Bădulescu, un personaj foarte cunoscut prin comportamentul său agresiv și grosolan, și mai puțin știut prin realizări notabile ale funcției pe care o ocupă.
Domnul Bădulescu (PSD), „lovit în operație” de moliile imaginii lui Nicușor Dan, pusă la naftalină în ultimul timp, s-a înființat, a descins practic, boicotând conferința de presă a candidatului PNL și USR la primăria Capitalei. Doar că, scenariul jucat de subalternul doamnei Firea, a ieșit pe dos față de finalul dorit, iar defensorul a parat bine.
Până la urmă nici nu contează cine a câștigat și cine a pierdut în acest show încropit ad hoc. Niciunul dintre cei doi nu îmi e simpatic, politic firește, dar nici acest lucru nu este important. Gravă mi se pare atitudinea, nivelul la care se poartă răfuielile electorale. În 2020, bătăliile politice se țin pe șanț.
Cancelariile, Parlamentul, studiourile Tv s-au mutat acolo unde nu puțini dintre votanți sunt găsiți dormind, agonizând după excesul de licori la îndemâna „bieților consumatori” de ajutor social. Iar această scenetă suburbană petrecută vineri a prins foarte bine la acel public. Dar, nu cumva, e prea puțin pentru a coborî atât de tare ștacheta? Poate este și vina noastră că nu am taxat așa cum se cuvenea astfel de derapaje ale aleșilor noștri.
Poporul acesta are o uriașă masă de intelectuali, de oameni care și-ar dori un altfel de front electoral. Unde să primeze baioneta cuvântului, a înțelepciuni, a discursului tăios, dar elevat. Este, oare, imposibil? Mă încăpățânez să cred că nu, dar cine știe ce ne este dat să mai vedem în lunile care urmează?
