Nicoleta Dumitrescu
Pe lângă cel mai negru bilanț al îmbolnăvirilor cu Covid, de la debutul pandemiei, ziua de joi, 9 iulie, puțin după orele 13.00, a mai înregistrat o premieră. Într-o intervenție publică, șeful statului a ținut să recunoască faptul că această pandemie ne-a pus în față, nouă, poporului acestei țări, tabloul a 30 de ani de eșecuri în organizarea și administrarea statului român. Cei care nu s-au născut acum 30 de ani nu au aflat abia acum două zile această situaţie, ci de mai mult timp, numeroși români dintre cei incluși în categoria celor ”de rând” – chiar de către cei peste capul cărora a căzut avuția peste noapte – știind foarte bine despre ce este vorba.
Pentru a găsi și presupuși vinovați de faptul că pandemia a scos la iveală fragilități sistemice, precum o economie națională puternic dezechilibrată, lipsa investițiilor publice, productivitate scăzută și o capacitate administrativă redusă, președintele a pus iute pe listă ”diletantismul și lipsa de responsabilitate a guvernărilor anterioare”. Fără să nominalizeze un anume partid ori foști sau actuali lideri politici, e clar că nu făcea referire la cei care, în momentul de față, se află la guvernare. Numai că așa este când priveşti de la depărtare lucrurile, în mod special privind de la geam, de la ferestrele Cotrocenilor!
Dacă tot s-a dorit să se pună în ramă tabloul celor 30 de ani chiar în ziua în care România a contabilizat cel mai mare număr de persoane confirmate cu coronavirus, atunci ar trebui să se vadă cum de s-a ajuns la o asemenea situație, dar, mai ales, cine a permis-o. Nu de alta, dar dacă ar fi să fie trecut în revistă cine și de la ce partide s-a perindat pe la guvernare, o să se vadă faptul că nu puțini dintre cei ajunși în vârful vârfului cel mai înalt au fost propulsați acolo fără să știe bine despre ce este vorba şi fără să aibă altă calitate decât sprijinul politic. Chiar dacă, teoretic, unele persoane erau considerate ca fiind de sacrificiu, nominalizările pentru anumite funcții erau bine gândite, cu strategii elaborate dincolo de gardul propriului partid, ba chiar și ale curților exterioare ale formațiunilor politice – cu ghilimelele de rigoare – dușmane.
Diletantismul și lipsa de responsabilitate au fost însă prezente, fără excepție, în activitatea tuturor partidelor și a alianțelor politice care, vremelnic, doar de dragul de a pune mâna pe borcanul cu miere și-au asumat, chipurile, actul guvernării. În fapt, niciun politician ajuns pe scaun guvernamental nu s-a sacrificat, zi și noapte, așa cum le place unora să se lamenteze uitându-se în oglindă şi după aia apărând la televizor, strict pentru binele țării și al poporului său.
Iar cel mai bun exemplu este faptul că nicio modificare legislativă nu a fost făcută fără să aibă strecurată, venită de sus, prin mai multe culoare, tenta beneficiului colateral. Iar așa s-a mers de vreo 30 de ani încoace, iar după cum s-a văzut, pe aceeași matriță, a interesului, s-a mers și anul acesta.
Anul 2020 însă, în comparație cu alți ani, a venit cu pacostea pandemiei de coronavirus, drept pentru care, pe negândite, din mers, nenumărate lucruri au necesitat schimbarea, mai ales sub imperiul decretării stării de urgență. Cum a fost, dar mai ales cât de greu a fost să se urnească lucrurile din mers, sub bombardarea coronavirusului, s-a văzut foarte bine, dovadă că nici în momentul de față nimeni nu poate răsufla ușurat. Ba, din contră, în ciuda relaxării anumitor măsuri, lucrurile par că încep să scape de sub control, toată lumea întrebându-se: oare de ce? Dar, chiar așa! Oare de ce? Iar răspunsul vine rapid, fiind vorba despre rostogolirea lucrurilor nefăcute de 30 de ani, rămase în aer până în ziua de astăzi. Culmea este însă faptul că, deși se știe care este situația în țară în momentul de față, cei care dezaprobă diletantismul nu mai prididesc cu promisiunile potrivit cărora gata, s-ar fi terminat cu vremurile proiectelor doar pe hârtie, iar după alegeri, dacă va câștiga cine trebuie, atunci poporul o s-o ducă, evident, mai bine!
