De două luni am început un tratament homeopatic cu medicamente trimise din Olanda de prietena mea, medic homeopat și poet, Hanna.
Pe 29 iunie trebuia să continui tratamentul cu alte doctorii trimise de ea la Sângeru. Aproape zilnic am corespondat, ea fiind îngrijorată că medicamentele nu au ajuns la mine, fiind expediate din 22 iunie din Olanda și având confirmarea poștei din țara ei că acel colet e la Ploiești. Mi-a trimis și un cod al expedierii.
Poștărița din Sângeru, care mi-e vecină, iar cu tatăl ei am fost prieten de-o viață, ne-a spus mereu că nu a sosit nimic pe numele meu din Olanda. Ne-a dat un număr de la Ploiești. Soția mea a sunat repetat la acel număr. A răspuns până la urmă o femeie care a trimis-o la altă femeie. Apoi a ajuns la un robot al Poștei Române cu care a ”vorbit” zadarnic. Robotul a expediat-o la o altă persoană, iar acea persoană la o adresă din trei litere, cu abrevieri enigmatice.
Zilnic s-a petrecut asta, iar răspunsul de peste tot a fost că nu e nimic venit pe numele meu.
Astăzi, sâmbătă, Hanna mi-a transmis că medicamentele au revenit la ea, în Olanda, cu mențiunea – adresa Lucian Avramescu, Muzeul Pietrei, comuna Sângeru, strada Principală, Județul Prahova, România, e greșită, iar ”destinatarul nu există”.
Exist, boilor, iar dacă numărul străzii din Sângeru ar fi fost nițel greșit tot mă știu aici și copiii. Exist! Vrea cineva să nu mă lecuiesc de muțenie? Rușine Poștei Prahova pentru nesimțire și crimă.
Dar nu voi muri decât cu netrebnicul care a făcut asta de gât! Dacă nu-l depistez eu îl vor depista cei din Olanda, țară comunitară. E vorba de medicamente și de un om care are nevoie de ele. Scârbelor!
Pentru conformitate,
Lucian Avramescu
