”Restartul” ligii secunde se apropie! Timp de câteva ”episoade”, până marți, la ora primului meci, cu Farul, vom prezenta și analiza asupra a ceea ce a fost, vom încerca să înțelegem ce este acum și vom încerca să intuim ce va urma.
Astăzi facem o scurtă trecere în revistă a evoluției Petrolului în sezonul de primăvară. Nu vom insista prea mult, pentru că orice trecut neplăcut se dorește a fi dat repede uitării deși au fost destule lucruri care ar fi trebuit să ducă la ceea ce, în noul limbaj corporatist, se numește „lecție învățată”. Așadar, să vedem ce a fost, să vedem dacă „am băgat la cap” ceva din ceea ce s-a întâmplat – prefer această formă mai expresivă a românului – și să vedem ce se prefigurează în viitorul foarte apropiat.
Ni s-a promis o luptă, ni s-a promis glorie
Om cu sânge galben-albastru proaspăt revenit la clubul de suflet, Costel Lazăr a avut un discurs realist la debutul sezonului. A susținut că „lupta trebuie dusă până la ultimul joc”, conform cu realitatea de la reluarea competiției, reprezentată de un loc la mijlocul clasamentului, un joc ambiguu, neclar, neconvingător, lipsit de vigoarea necesară unei performanțe și goluri marcate pe sponci. Costel Enache, cel care a preluat conducerea tehnică, s-a avântat spunând că pe jucătorii săi „îi va aștepta un final glorios”. Ei, dar mai cu măsură: „dacă vor respecta ceea ce am discutat împreună în vestiar”. Nu știm ce au discutat în vestiar, dar nici gloria nu am văzut-o.
Am văzut doar ceva semne bune…
… în primul meci, contra Călărașiului, o echipă care tocmai căzuse din prima ligă și care dorea să reintre în lupta pentru promovare. Poate că unii călărășeni doreau, poate alții nu, cert este că a fost cam greu de bătut această echipă. În tabăra petrolistă, apărarea a mers bine, cu Bărboianu cel rechemat după o tentativă de eliminare din lot. Lângă el- ca în tot sezonul- au fost Răuță, Manolache și Țicu, puncte fixe ale echipei în toate meciurile. Punct fix a fost și Pierce, care întotdeauna a alergat mult, dar mai potrivit ar fi fost la maraton, pentru că acolo e mai simplu, nu este cu minge. Atacul? Un meci bun făcut de Roigé și de Marinescu, dar și de Gabriel Deac, care a fost de două ori fără marcaj pentru două învingătoare lovituri de cap.
Am sărit din lac în puţ
În meciul următor, cu Farul, s-a văzut că jocul Petrolului nu a avut niciun dram de inventivitate. Nu toți lăudații din primul meci au mai meritat aprecierile și acum, ci doar apărarea, cea care nu a primit gol. Noi nu am marcat, cum nu aveam să o facem nici în meciul din Cupa României, jucat tot acasă, contra Sepsi. Pentru cine a avut ochi să vadă, acest meci ne-a arătat care este diferența între o echipă de play-out din prima ligă și noi. Considerabilă! În loc să ne trezim la realitate, ne-am afundat în jocul fără culoare de la Miercurea Ciuc, meci după care am zis „săru’mâna” de mii de ori pentru autogolul ciucanului Palmeș.Apoi s-a pus stop competiției. Un stop despre care nimeni nu a putut spune, în acel moment, dacă este potrivit pentru Petrolul sau nu. Ne gândeam cu toții că va dura puțin și că timpul ne va fi de folos la aducerea echipei la un nivel bun pentru atacarea promovării. Dar, situația a mers de asemenea natură încât Federația a propus un play-off care avea să semene cu o luptă de gladiatori. Adică, o luptă pe viață și pe moarte.
(va urma)
