Alegeri 2020, sondaj la ieşirea de la urne:
– Cum aţi votat de data aceasta?
– Cu mască, mănuşi şi cu dezinfectant.
– Dar cu cine aţi votat?
– Am pus ştampila pe prima pagină, nu vedeam prea bine din cauza vizierei.
– Ce speraţi după votul de azi?
– Sper să nu mă infectez.
– Totuşi, ce aşteptaţi după ziua aceasta?
– Aştept să treacă 14 zile.
– Nu aţi înţeles ce vă întreb… Ce v-aţi dori să schimbaţi după acest vot?
– Masca şi mănuşile.
– Nu, nu la asta mă refeream… Care credeţi că va fi rezultatul acestor alegeri?
– Pentru unii pozitiv, pentru alţii negativ, oricum nu îi vor testa pe toţi….
Doi pensionari discută pe o bancă, în parc.
– Tu de când n-ai mai fost la femei, întreabă primul?
– De când am ieșit la pensie. Dar tu?
– Tot cam la fel.
– Să știi că ne pun aștia ceva în pensie.
Un cântăreţ de operă se întoarce dintr-un turneu. La graniţă, vameşul, scotocind prin bagaje, dă peste o coroană regală, care era folosită într-un anumit rol. Văzând-o, vameşul îngheţă, apoi luă poziţia de “drepţi” şi salută:
– Iertaţi-mă, Majestate! Puteţi trece!
Ieri seară stăteam de vorbă cu nevasta-mea despre eutanasiere şi i-am spus: să nu mă laşi niciodată într-o stare vegetativă, să fiu dependent de o maşină şi alimentat cu lichide.
Dacă o să fiu vreodată într-o astfel de stare, te rog să mă decuplezi de la toate instalaţiile care mă ţin în viaţa. Şi atunci ea s-a ridicat, a închis televizorul şi calculatorul, apoi mi-a aruncat berea.
O blondă cu Ferarri mergea pe autostradă cu 19 km la oră. Poliţia o opreşte şi o întreabă:
– Domnişoară, de ce mergeţi pe autostradă cu 19 km la oră?
– Aşa scrie pe indicatoare! A19!, răspunde tipa.
– Domnişoară, aşa se numeşte autostrada: A de la autostradă şi 19 e numărul autostrăzii.
– Aaaa, am înţeles…
– Dar domnişoara din dreapta de ce e aşa galbenă la faţă?
– Habar n-am. Aşa e de când am ieşit de pe A320.
Şi zici că ai prins un crap de peste 11 kilograme, fără exagerare?
– Fără.
– Şi cu exagerare?
– Nu ştiu, că nu l-am cântărit…
Într-una din zilele însorite ale lui ianuarie 2015 un bătran se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiţerul de gardă şi ii spune:
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Ofiţerul îl priveşte blând pe bătran şi ii spune:
– Domnule, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul îi spune că e în regulă şi se îndepărtează încet de intrarea în Palat. A doua zi, acelaşi bătrân se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului de gardă (acelaşi din ziua precedentă):
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
– Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa sa. A treia zi bătrânul se duce din nou la intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer:
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Iritat, ofiţerul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune:
– Domnule, este a treia zi consecutiv când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja că Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi?
– Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta.
Ofiţerul, luând poziţia de drepţi, îl salută respectuos, ca pe un superior, şi îi spune bătrânului:
– Atunci ne vedem mâine, domnule!
Două blonde la un meci de rugby.
– Îi vezi pe ăia care s-au strâns grămadă? o întreabă una pe cealaltă.
– Da, ce-i cu ei?
– Pariez că în clipa asta s-au strâns ca să ne bârfească!
Mai aveți cartea „Ce este polițaii români si ce vrea ei?”
– Nu, e epuizată.
– Dați-mi-o așa cum e.
Un tânăr se plimbă prin parc şi vede un bătrân care stătea pe o bancă şi plângea de mama focului.
-De ce plângi, moşule?
-Plâng pentru că am luat de nevastă o femeie de 25 de ani.
-Şi ăsta este motiv de plâns? La vârsta dumitale eu m-aş bucura.
-Mai mult, închipuie-ţi că nevasta îmi găteşte în fiecare seară, după ce mănânc mă îmbăiază şi apoi face dragoste cu mine până dimineaţa.
-Şi pentru asta plângi, tataie?
-Nu! Plâng pentru că am uitat unde locuiesc!
La vamă ajunge şi badea Gheorghe cu căruţa plină de butoaie. Vameşul îl întreabă ce are în butoaie. Badea îi răspunde simplu: apă.
-Nu se poate, nu te cred, tu ascunzi ceva bade!
-Nu, pe cuvântul meu! zice badea.
-Am să gust din fiecare butoi. Aşa şi făcu’. După degustare, vameşul îşi dă seama că badea are într-adevăr apă în butoaie.
-Bade ai dreptate, eşti liber să pleci, dar poţi să-mi spui de ce duci tu apă peste graniţă?
-Păi…la noi în sat e un obicei: după ce speli mortu’ să duci apa cât mai departe!
