Luiza Rădulescu Pintilie
Numit simplu „Rime nevinovate”, tocmai a ieşit de sub tipar un volum ce reuneşte epigrame, catrene şi rondeluri semnate de un cunoscut autor prahovean (născut în ianuarie 1935 pe Valea Slănicului, în comuna Vărbilău, satul Coţofeneşti) al versificărilor cu „poantă” – Virgil Petcu. Membru fondator al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru al cluburilor epigramiştilor din Bucureşti şi Ploieşti, creaţiile sale epigramatice dovedesc o fină stăpânire a genului satiric, aforistic şi poetic, multe dintre creaţiile sale fiind incluse în peste 40 de volume colective de epigrame, în paginile diverselor publicaţii- inclusiv ale ziarului Prahova- şi fiind răsplătite cu premiile unor prestigioase competiţii.
Azi pensionar, după ce a lucrat ca tehnician proiectant metalurg la Uzina Mecanică Plopeni, îşi păstrează o frumoasă tinereţe de spirit, pe care o aşază cu aceeaşi neobosire în scânteierile vechii arte, cu rădăcini venite din Antichitate, de a spune, în puţine cuvinte, atât de mult !
Volumul e dedicat, după cum stă înscris chiar pe prima sa pagină, nepoţilor autorului-Marius şi Andrei- iar mărturisirea e făcută- cum altfel ?!- în stilul care l-a consacrat pe epigramist (al cărui nume oficial este Vergiliu Petcu, dar căruia i-a dat oficializarea pseudonimului Virgil Petcu): „ Raze ce-au venit din soare,/ Muguri care-au dat în floare,/ Fructul dragostei şi-al vieţii / Şi speranţa bătrâneţii. „Apoi, în cele aproape 100 de pagini ale cărţii, nimic din societatea în care trăim nu a rămas în afara radiografiei „ascuţite” a epigramistului. De altfel, „săgeata epigramei” e cea care deschide desfăşurarea … rimelor nevinovate: „O meşterim frumos din pix /Şi o trimitem mai departe./ Îl nimereşte-n plin pe Ics /Şi-l doare fix … în altă parte .” Prostie, parvenitism, infidelitate, lene, beţie, şpagă, îngâmfare, politică şi politicieni, iubire şi cuplu, tranziţie şi „beţie” de putere- toate sunt mai mult decât simple „cuvinte cheie”, dezvăluind în carte o lume căreia autorul îi surprinde, cu talent, cu ironie şi, pe alocuri, chiar cu autoironie, actualitatea. Şi ce dovadă mai bună decât cele patru inspirate versuri dedicate guvernanţilor ?!-” Aduşi de al schimbării val/ Prin iureşul învolburat,/ Ei duc corabia la mal,/ Iar noi o tragem pe uscat.” Poate cea pe care este înscrisă „Cronica satului” – ”În sat la noi să tragă carul,/ Rămas-au calulşi măgarul /Că boul- printr-o şmecherie/ A fost ales la primărie.”- deşi sunt sigură că fiecare cititor al volumului va descifra propriile argumente, fie că va fi interesat de politică şi previziuni electorale, de destinul omenesc şi păcatele iubirii, de sport sau de mersul vremii. Şi fiindcă timpul nu iartă pe nimeni, autorul îşi aşază în paginile cărţii propria dorinţă: ”Din anii adunaţi de-o viaţă, /O parte aş vrea să-i vând la piaţă/ Opresc doar primii douăzeci /Pe care să-i păstrez pe veci .” Şi tot timpul e cel care-l îndeamnă pe autor să privească atât de atent prezentul, radiografiindu-l, în rime, cu precizie chirurgicală, dar şi la… nostalgii. Nu întâmplător cartea se încheie sub semnul acestora, aşezate într-un frumos rondel, potrivit acestui octombrie în care cartea a văzut lumina tiparului: ”Pe sub castanii desfrunziţi,/ Păşeam cândva prin urbea mea,/Cu trecătorii zgribuliţi/ Sfidam troienele de nea./ Astăzi, bătrânii-ncărunţiţi,/ Mai duc cu ei povara grea./ Pe sub castanii desfrunziţi/
Păşeam cândva prin urbea mea./ Răpuşi de vânt şi vreme rea,/’ Castanii-s mulţi îmbătrâniţi./ Doar tinerii păşesc grăbiţi /Iar eu, să mai păşesc aş vrea. /Pe sub castanii desfrunziţi!”.
Câteva fotografii alb-negru, reprezentându-l pe autor alături de alţi confraţi într-ale scrisului epigramistic, adaugă cărţii o interesantă patină temporal-sentimentală, şi aceasta păstrând nota… rimelor nevinovate: ”Cândva, priveam încrezător,/ Cu optimism spre viitor./Acum, când pun la toate cruce, /Văd viitorul cum se duce…”(Unde duce viitorul ?). Şi dacă drumurile viitorului sunt imprevizibile, cel al cărţii are o destinaţie sigură: mintea şi inima cititorilor. Le dorim rimelor nevinovate drumuri bune!
