Sfântul Mucenic Luchian s-a născut din părinţi nobili, în cetatea Samosata (Siria). Rămas orfan la vârsta de 12 ani, şi-a dăruit averea săracilor.
De tânăr se hrănea doar cu pâine şi apă o dată pe zi, iar uneori nu gusta nimic toată săptămâna. Datorită învăţăturii şi sfinţeniei sale a fost hirotonit preot în Antiohia. A îndreptat multe texte evreieşti, pe care ereticii le strâmbaseră.
Sfântul Luchian s-a aflat pe lista celor pe care împăratul Maximian dorea să-i omoare în vremea persecuţiilor. În timp ce era adus spre a fi judecat, converteşte la creştinism 40 de soldaţi, persoane care vor primi moarte mucenicească. Sfântul Luchian a fost aruncat în temniţă şi supus regimului de exterminare prin înfometare.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au venit câţiva creştini în temniţă unde era prezent Sfântul Luchian cu pâine şi vin. Când aceştia l-au întrebat unde anume să pună pâinea şi vinul pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, acesta le-a răspuns: „Pe pieptul meu să le puneţi şi va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu”. Şi aşa s-a săvârşit dumnezeiasca Liturghie în temniţă, pe pieptul sfântului. A doua zi de la acest minunat eveniment a trecut la cele veşnice. Pe mormântul Sfântului Luchian, Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a ridicat o biserică.
