Lucian Avramescu
Buni zori, prieteni! Ieșirea mea, având respiraţia întreagă, din balamucul viselor, s-a petrecut concomitent cu constatarea, citind dealurile, că ploaia le-a dezbrăcat aproape de tot de albul miraculos al zăpezii. Mototolită de ploi, rochia de mireasă pe care am pipăit-o ieri cu deștele, făcând din borangicul ei moale bulgări și trăgând în neliniști, pare deja uzată.
Citind comunicatele primite la redacţia AMPress, constat că s-a mai petrecut o răzgândire care pare o minune. Chiar o minune. Biserica a căpătat, cu vorbe parcă puse în rând de Evanghelie, o înţelepciune nouă, în constrast izbitor cu înţelepciunea de ieri, care s-a dovedit eronată. Ea își trimite enoriașii, nu să ia agheasmă – au luat-o deja – spre a se vindeca de corona (”agheasma e bună pentru alungat dracii”, zice un popă catolic). Pentru Corona e vaccin și o spune, făcându-mă să mă crucesc, chiar acel arhiereu de Tomis, cu faţă nu tocmai duhovnicească, cel ce dă cu busuiocul de parcă ar da cu măciuca în scăfârlia credinciosului strivit sub potopul milosteniei cerești. Păi parcă aveaţi, zice timidă, de sub mască, o ziaristă din Constanţa, altă părere?
Noi nu umblăm cu păreri, o contrazice mult prea auritul, care stă cu dinţii la vedere și când râde și când se încruntă. M-am documentat știinţific – zice prea abundent fericitul – iar Biserica nu contestă știinţa.
Voi aţi auzit ce-am auzit eu sau visez?
Cu două zile înainte, mai laborios, o spusese preotul Necula, un învăţător transilvan în sutană cu talente scriitoricești. Nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu, iar vaccinul este îngăduit tot de bunătateaTatălui din Cer, rezum eu spusele prelatului. Cum ar putea fi altfel? Tot ce se face și este, dacă în tine există credinţă, nu poate veni fără patalama de Sus și când zic Sus nu mă refer nici la Patriarhia de la Cotroceni, nici la Patriarhia din Dealul unde slujeşte Daniel, nici la Patriarhia cam costelivă a Palatului Victoria, care are azi mai mulţi miniștri decât bani, fiindcă banii au zburat pe Apa Sâmbetei.
S-a răsucit pe călcâie, din turlele ei toate, Biserica. Mai întâi cea catolică, apoi și cea ortodoxă. Papa, circulă zvonul, care a anulat mari întruniri religioase în Piaţa San Pietro, s-ar fi vaccinat deja în discreta umbră a odăilor Vaticanului, iar Daniel al nostru, antipatizat de unii, iubit de alţii, pare gata să o facă la vedere spre a da o pildă ”turmei rătăcite” și care, din ignoranţă sau înţelegere greșită a voinţei Celui de Sus, îi tratează pe doctori ca pe diavoli, iar vaccinul ca pe un implant de cipuri. Prin cipul ăla, spionajul mondial o urmărește pe ţaţa Floarea, în căcătoarea din spatele curţii, fiindcă nu are toaletă în casă, de câte ori flatulează, crăcănată în sforţări și cu fustele sumese.
Biserica, luminată din văzduhuri, căci doar nu s-a trezit din pomeni și chiolhanuri, poate pune umărul vârtos, cu încuviinţarea Celui din Cer, la strivirea acestui virus, vietate inteligentă, deocamdată mai deșteaptă ca omul.
Buni zori din nou și să ne bucurăm de ziua care va da, cu ușile ei de lumină larg deschise, în zile cu mai mult temei de speranţă. Afară se mai vede ceva zăpadă, semn că întunericul m-a păcălit. Doamne ajută!
