Sfântul Meletie, contemporan al Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, a rămas în conştiinţa Bisericii ca apărător al dreptei credinţe în faţa ereziei ariene, care nega divinitatea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi. Originar din Armenia, Sfântul Meletie învăţase de mic dogmele credinţei creştine, devenind renumit pentru viaţa sa virtuoasă.
Sfântul Meletie a participat la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, în timpul căruia împăratul Teodosie i-a arătat o cinste aparte. La acest Sfânt Sinod, Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfântul Meletie. Pe când acesta explica dogma Sfintei Treimi, slujindu-se de mâna sa, arătând mai întâi lunimea printr-un singur deget, iar treimea, prin trei, înaintea tuturor, a ieşit deodată o văpaie luminoasă din mâna ierarhului. Această minune a ruşinat pe eretici, iar celor dreptslăvitori le-a întărit în dreapta credinţă.
La acest Sinod, Sfântul Meletie l-a confirmat pe Sfântul Grigorie Teologul ca patriarh al Constantinopolului. Tot el, mai înainte de aceasta, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare şi l-a botezat pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Meletie se îmbolnăveşte în timpul Sinodului şi trece la cele veşnice. Sfintele lui moaşte au fost mutate după aceea la Antiohia.
Sfântul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz, deoarece acesta a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, mărturisind credinţa de la Niceea, în biserica din Antiohia, pentru că un arhidiacon, adept al arianismului, îi astupase gura cu mâna.
