Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749, în oraşul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Până la intrarea în monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La vârsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde învăţătura dascalului Ierotei. Aici a învăţat latina şi franceza, devenind un bun cunoscător al Sfinţilor Părinţi, al aghiografiei şi sfintelor canoane. În anul 1770, după terminarea studiilor, Nicolae se întoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos îl angajează secretar. La 26 de ani, după câteva vizite la Sfântul Munte, intră în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, este tuns rasofor şi primeşte numele de Nicodim. Episcopul Macarie al Corintului îi va cere să corecteaze şi să pregătească pentru tipar „Filocalia”. Este tipărită în anul 1782, în Veneţia. Tot la cerearea acestuia revizuieşte şi Everghetinosul şi Despre Împărtăşania necontenită. Datorită dorinţei de a se dărui total rugăciunii în linişte, Sfântul Nicodim Aghioritul părăseşte Mănăstirea Dionisiu şi se retrage într-o chilie aproape de Haries. Doreşte să intre în obştea Cuviosului Paisie Velicikovski, însă nu reuşeşte să ajungă în Moldova din cauza unei furtuni. Înţelege din acesta întâmplare că Dumnezeu avea alt plan cu el şi merge să vieţuiască într-o chilie din Capsala, din zona pustnicească între Karies şi Mănăstirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise. Apoi se retrage într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782. Aici, la cererea vărului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfântul Nicodim a scris „Manualul sfaturilor bune”, sau „Paza celor cinci simţiri”. El învăţă cum se poate dezrobi mintea de înlănţuirea plăcerilor simţurilor, pentru a-i permite înălţarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovniceşti ale contemplaţiei. Revine la Sfântul Munte şi i se încredinţează traducerea şi editarea operelor complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog. A redactat şi un „Îndreptar de spovedanie” care este folosit regulat În Biserica Greacă de azi. A publicat , de asemenea, două opere adaptate după vestitele cărţi duhovniceşti din Apus, adică „Războiul nevăzut” de Lorenzo Scuppoli (1589) şi „Deprinderi duhovniceşti”, care au cunoscut până în zilele noastre un mare ecou. De precizat că deşi Sfântul Nicodim Aghioritul a folosit literatura spirituală apuseană, aceasta nu a afectat învăţătura lui ortodoxă. A trecut la cele veşnice pe 14 iulie 1809. Tomosul de canonizare al Sfântului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I împreună cu membrii Sinodului, pe 31 mai 1955.
