Luiza Rădulescu Pintilie
Versuri, memorialistică, reflecţii şi, mai nou, epigramă- toate au sub scriitura profesorului universitar doctor inginer Lazăr Avram, decan al Facultăţii de Ingineria Petrolului şi Gazelor din cadrul UPG Ploieşti, sclipirea de har cu care e, fără nicio îndoială, dăruit. Cel mai recent volum ce îi poartă semnătura- Catrene aproape peline- a apărut la editura bucureşteană AGIR, în colecţia „ Ingineri scriitori” , legitimându-i şi mai mult apartenenţa la lumea epigramiştilor, al cărei hotar l-a trecut de la primul pas cu dreptul, e-adevărat însoţit şi de … 927 de „cartuşe-epigrame viole(n)te” reunite în cartea apărută în 2019.
„Onorând cele două bresle/familii, a inginerilor şi a epigramiştilor, i se cuvin laude sincere pentru devotamentul şi, cu certitudine , entuziasmul cu care cultivă epigrama de calitate, contribuind, cu pasiune şi însufleţire, la sporirea acesteia în contemporaneitate”, notează preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Corbu, în prefaţa noii apariţii editoriale-”Încă o voce în marele cor al epigramiştilor : inginerul Lazăr Avram”.
Şi dacă autorul a ales, după cum se… autodenunţă mărturisitor chiar din titlul volumului, să dea catrenelor sale şi ceva din gustul amărui al pelinului, duioşia care îl caracterizează ca om şi ca scriitor- ca dat genetic al tărâmului măierean de pe frumoasele meleaguri transilvane din care-şi trage rădăcinile şi seva creatoare- transpare cu uşurinţă din fiecare dintre cele peste 700 de epigrame reunite în cinci capitole: Reale şi virtuale; Din ţintă în ţintă; Politicamente vorbind;Petrolişti şi … petrolisme; Amurgind, amurgind …. O duioşie de care nu se dezminte, ci dimpotrivă, dovadă că scrie negru pe alb :” N-am fost parte niciodată/ Celor ce-au făcut zăbavă /Cu peniţa înmuiată/ În răbojul cu otravă”. Aşa că sutele sale de catrene risipesc parfumul florilor gălbui de pelin vindecător trupesc şi sufletesc şi nu damfuri otrăvitoare , rămânând în nota eleganţei carer-l caracterizează cu asupra de măsură, chiar şi când e ironic, moralist sau caustic. O notă lirică se adaugă din multe pagini ale cărţii, personal descoperind în titlul capitolului „Amurgind, amurgind” poetul de talent care este dascălul universitar cunoscător al tainelor zăcămintele subpământene de aur negru. Iar cele patru versuri reunite sub titlul el însuşi poetic „Mai târziu ori mai devreme” sunt frumoasa dovadă a graniţei fine dintre poezie şi epigramă, pe care pe alocuri o şterge cu talent:” Mai târziu ori mai devreme /Nu rămâi, din epigrame, /Nici nemuritor de vreme, /Nici nemuritor de foame … !”.
Privitor cu har al lumii- deopotrivă în înaltul şi în adâncul ei, epigramistul Lazăr Avram îşi dăruieşte inclusiv sieşi mai degrabă un fir de pelin, alegând modestia în locul cuvenitei ramuri de lauri: ”Prin a cărţii scriitură, /Autorii lasă-n lume-/Cei mai mulţi iscălitură/ Şi câţiva, puţini, un nume…”.Cu siguranţă , însă, aceia care vor citi noul volum ce îi poartă semnătura – ca de altfel oricare dintre cărţile sale- vor recunoaşte nu numai îndreptăţirea numelui, ci şi pe cea a renumelui …