Sfânta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica după trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se trăgea din neamul lui Levi, ultima născută a marelui Preot Matan și a soţiei sale Maria, care mai aveau alte două fete: Maria și Sovi. Cea mai mare, Maria, s-a căsătorit la Betleem și a născut pe Salomi, moașa. Sovi s-a căsătorit și ea la Betleem și a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Ana s-a cununat cu înţeleptul Ioachim din Galileia și a născut pe Maria Prea Sfânta Maica Domnului. Astfel, Salomea, Elisabeta și Maica Domnului erau verișoare, iar după descendenţa sa trupească, Domnul Nostru era văr de gradul doi al Sfântului Ioan Înaintemergătorul. După ce a născut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca fiind cea mai sfântă din neamul omenesc, singura atât de curată ca să primească în ea pe Mântuitorul lumii, și după ce a încredinţat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofrandă pură și neprihănită, Sfânta Ana și-a petrecut restul vieţii sale în post, rugăciune și faceri de bine celor lipsiţi, așteptând să se îndeplinească tot ceea ce promisese Dumnezeu. Și-a dat sufletul în pace, în mâinile lui Dumnezeu, la vârsta de 69 de ani. Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, dar nu se știe care dintre cei doi a murit mai întâi. Singurul lucru pe care l-a transmis tradiţia bisericii este că Prea Sfânta Maica Domnului își pierduse deja părinţii la vârsta de 11 ani, pe când era încă în Templu.
