Naşterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care a început la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinţi foarte înaintaţi în vârstă, Ioachim şi Ana, ca rod al rugăciunii lor. Tatăl ei era din seminţia lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron. Sfânta Scriptură nu oferă informaţii despre Naşterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat numai de Tradiţia Bisericii, consemnată în cărţile de cult şi în unele scrieri, precum Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Născută în chip firesc din Drepţii Ioachim şi Ana, Maica Domnului a fost şi rodul rugăciunilor părinţilor ei. Ea va fi cea aleasă să dăruiască trup de om lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prezentă şi la copţi şi la sirieni, separaţi de Biserica Ortodoxă dupa al patrulea sinod ecumenic, ceea ce denotă că începutul ei trebuie pus între sinodul trei ecumenic (431) şi sinodul al patrulea (451).
Această sărbătoare a fost adoptată în Apus în vremea papei Serghie I (687-701).
Condacul şi Icosul acestui praznic au fost alcătuite de Sfântul Roman Melodul în secolul al VI- lea. Canonul care se cânta la slujba Utreniei a fost compus de Sfântul Ioan Damaschin.
