Sfântul Clement s-a născut la Roma şi a fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. Îşi pierde mama şi cei doi fraţi într-un naufragiu. Pe tată îl pierde mai târziu, în timp ce îşi căuta soţia şi fiii. La vârsta de 24 de ani, Sfântul Clement decide să plece să-şi caute părinţii şi fraţii. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Clement este hirotonit episcop în Roma, după Lin şi Anaclet, înainte ca Petru să fie răstignit de către Nero. A convertit la creştinism mulţi necredincioşi. Potrivit Sinaxarului, într-un an, de Paşti, a botezat patru sute douăzeci şi patru de oameni, toţi de neam mare. Pentru că nu slujeşte zeilor, va fi supus la multe chinuri în vremea împăratului Domiţian (81-96) şi ucis în anul 101, în timpul împăratului Traian (98-117). I s-a legat de grumaji o ancoră de fier şi a fost aruncat în mare. Aşa va trece la cele veşnice Sfântul Clement. În fiecare an, la pomenirea sfântului, apa se depărtează de mal până la locul în care el şi-a dat duhul, oferindu-le creştinilor posibilitatea de a ajunge la el pe uscat. Odată, în ziua cinstirii sale, un copil a fost uitat de părinţi în locul din mare prefăcut în uscat. În anul următor, când marea s-a retras din nou, părinţii au găsit copilul sănătos, lângă mormântul sfântului. Întrebat cum s-a hrănit şi cum a fost păzit nevătămat, au aflat de la el că a fost hrănit de sfântul care zăcea acolo. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi anume «Scrisoarea I către Corinteni». Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă. Este recunoscut ca autor al acesteia de istoricii Eusebiu şi Ieronim şi de episcopul Dionisie al Corintului (pe la 170), într-o scrisoare adresată episcopului Soter al Romei.
