Sfântul Eustaţie a fost un apărător al Ortodoxiei. A apărat sfintele dogme la Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde a respins învăţătura lui Arie. Împreună cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, Eustaţie a mărturisit pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotrivă cu Tatăl şi cu Sfântul Duh după dumnezeire (după fiinţa lor dumnezeiască). După moartea împăratului Constantin cel Mare, arienii au luat putere şi au început să-i prigonească pe creştini. Sfântul Eustaţie a fost scos din scaun şi surghiunit, mai întâi în Tracia, apoi în Macedonia. Sfântul Eustaţie a suferit mult şi a trecut la cele veşnice în anul 345 după Hristos.
Deşi a fost cinstit de Sfântul Ioan Gură de Aur ca un mucenic, moaştele sale nu au fost aduse de la Traianopolis în Antiohia decat în 484.
