Nicoleta Dumitrescu
Cu siguranță, nu este persoană care să nu ducă dorul vremurilor așezate, mai liniștite, dorul vremurilor lucrurilor clare. Numai că, de la o zi la alta, realitatea face dovada că nimic nu mai poate să fie la fel.
După trei ani de la declanșarea ei, acum, despre pandemia de coronavirus se vorbește la trecut, deși, privind în urmă, parcă a fost ieri. Oricum, nimeni nu ar mai dori să retrăiască perioada lunilor de ”stare de urgență” ori de alertă, de izolare forțată, așa cum au fost și în România, ori teama de celebrele izolete cu care, inițial, erau transportați cei ”contaminați” cu… covizi și urcați, repede, în ambulanțe, de către brancardierii îmbrăcați și ei în combinezoane din cap până în picioare, cât să li se vadă doar ochii. Se gândea, oare, cineva, cu ani în urmă, că un asemenea dușman, nevăzut, va avea puterea și forța atât de mari încât să nu fie zonă a globului pământesc, locuibilă, pe care să nu o cucerească virușii covid? Realitatea a demonstrat că s-a putut, iar multitudinea de valuri, prelungite până la sfârșitul anului trecut, a făcut dovada că imposibilul poate să devină posibil. De altfel, cam tot ce cu ani în urmă se credea că este de domeniul SF acum a devenit pură realitate! Deja, efectele încălzirii globale sunt din ce mai vizibile peste tot în lume, anotimpurile nu mai sunt nici ele cum erau odată, în condițiile în care iernile nu mai sunt cum au fost, verile sunt extrem de caniculare, iar ghețarii se topesc, în timp ce întinderile deșertice înverzesc și chiar înfloresc!
Pe de altă parte, se gândea cineva că în Europa se va putea vorbi, la timpul prezent, despre război? Deja, peste câteva zile se împlinește un an de la declanșarea acestuia, în condițiile în care confirmarea conflictului în Ucraina, atât de aproape de România, parcă a fost tot ieri. A trecut, însă, un an în care milioane de oameni, în mod special bătrâni, femei și copii, au fugit din calea gloanțelor și a tancurilor, părăsindu-și, de bună-voie, dar sfâșiați de durere, casele și țara în care s-au născut și au crescut. Un război care, iată, are atât de multe implicații și efecte negative și în cazul altor state, de la o zi la alta fiind nevoie de schimbări de strategii, de parteneriate, de negocieri, între mari șefi de state ale lumii, pentru a fi găsite soluții ale multitudinii de probleme care tot apar, pe plan economic și nu numai, dincolo de dramele umane. Dar, și în acest caz, al războiului declanșat în Ucraina, este o dovadă că imposibilul a devenit posibil, find vorba, de fapt, despre rezultatul modului în care este văzută și percepută puterea. De fapt, de la putere a plecat și pleacă totul, nevoia de cucerire, cu orice preț, transformând normalul în anormal, în condițiile în care această nevoie de cucerire este pusă deasupra vieții unui om, transformată în carne de tun. Este, însă, efectul dezumanizării care, din păcate, a început să iasă la suprafață din ce în ce mai mult. Iar acest lucru este încă o dovadă a faptului că trăim vremuri triste, extrem de triste, în condițiile în care nu se mai ține cont de nimic, pentru că nu se vrea! Vor veni, însă, vremuri mai bune? Greu de presupus, în condițiile în care, după cum o arată realitatea, vremurile tot oamenii le fac!
