Sfântul Ioan de la Prislop, originar din Silvașul de Sus, a trăit la începutul secolului al XVI-lea, nevoindu-se într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această mică peșteră a fost săpată de către sfânt în malul stâncos și adânc al pârâului Silvuţ, fiind cunoscută cu numele de «chilia» sau «casa sfântului». În acest loc s-a nevoit Cuviosul Ioan mulţi ani, luptându-se cu bărbăţie cu ispitele diavolilor.
Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce își săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei. Un vânător l-a împușcat crezând că este un animal sălbatic.
Sfintele sale moaște s-au păstrat multă vreme în peștera de la Prislop, unde veneau credincioșii din împrejurimi și se închinau. În prezent nu se cunoaște unde se află moaștele sale. Părintele Ioanichie Bălan, în «Patericul românesc», susţine că este probabil ca moaștele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistriţ a Olteană, la Curtea de Argeș sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât de legate de credincioșii și mănăstirile Transilvaniei.
Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
