Constantin Dumitru – Plopeni

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă”, despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.

Ing. Valeriu Haret – preşedintele de la Căile Ferate Ploieşti – Văleni
Mişcarea sportivă- în special cea fotbalistică din perioada antebelică şi interbelică- a scos în evidenţă multe nume, de care s-au legat performanţe notabile, chiar cucerirea unor titluri de campioni ai ţării. Renumele lui Jacob (Jean) Koppes a impus respect în lumea sportului din acele timpuri, însă pentru presa anilor 1930 – „ora exactă” – , dacă se poate spune astfel, a fost dată de un necunoscut până atunci pentru lumea fotbalului prahovean din acele timpuri. Un tânăr, inginer electromecanic- Valeriu Haret- a devenit „peste noapte” conducătorul celei mai titrate echipe nou înfiinţată a acestei perioade, Căile Ferate Ploieşti – Văleni. În perioada anilor 1930/40 s-a consemnat şi afirmarea pe plan naţional pentru fotbaliştii ploieşteni. Nu s-au câştigat titluri de campioni ai ţării, cum au reuşit, mai târziu, conducătorii „legendarei” Petrolul şi în trecut cei de la Prahova. Însă lupta pentru poziţia dominantă dintre cele două grupări, vechi rivale, Prahova şi Tricolorul, s-au disputat în mod regulat an de an, timp de aproape două decenii, doar – „pe teren” – iar presa vremii le-au acordat multă atenţie. În schimb, dorinţa preluării funcţiei de conducător al acestor două formaţii s-a dus mai mult – „în culise” – disputele atingând uneori cote foarte înalte. Inginerul electromecanic Valeriu Haret s-a născut la 29 februarie 1900, la Constanţa, iar activitatea fotbalistică a desfăşurat-o, ca elev, în cadrul liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Din 1935, ca subdirector şi apoi ca director al Căilor Ferate Ploieşti – Văleni, se face remarcat ca unul dintre cei mai de seamă conducători ai mişcării sportive ploieştene, îndeplinind cu multă pasiune şi competenţă funcţia de preşedinte al clubului C.F.P.V., devenit prin fuziune, în 1936, Tricolorul C.F.P.V. şi după aceea F.C. Ploieşti, până în anul 1946. De semnalat este că, după „trucarea” meciului cu Ripensia Timişoara din sezonul 1940/41 şi suspendarea echipei F.C. Ploieşti din campionatul naţional, acesta şi-a dat demisia din fruntea clubului, revenind la conducerea „secţiei de fotbal” în anul 1943. Sub conducerea sa, clubul ploieştean a cunoscut o reală afirmare pe plan naţional. De numele lui Valeriu Haret se leagă „celebrele” transferuri din fotbalul prahovean interbelic, perioadă în care la Ploieşti au jucat Nicolae Miklos (Kopec) Kovacs (participant la turneele finale a trei campionate mondiale), internaţionalul Elemer Kocsis, Armin Mosko, Eugen Schrameck, contestatul „stranier” cehoslovac Stanislau Bartunek, dar şi antrenorul Rudolf Wetzer, nume grele în fotbalul prahovean interbelic. Tot sub conducerea lui Valeriu Haret, Tricolorul Ploieşti a fost prima echipă prahoveană ce a susţinut jocuri de pregătire peste hotare, în anul 1937, obţinând rezultate meritorii. Interesant ar fi de aflat dacă a avut grad de rudenie cu profesorul Spiru Haret şi ce s-a întâmplat cu el în perioada imediat comunistă.

Din nou fuziune între grupările ploieştene / 1934
Tratative între Tricolor şi Prahova – Cele două grupări fruntaşe din Ploeşti. Prahova şi Tricolor sunt din nou în tratative de fuziune. Un deziderat al footballului ploeştean, de multă vreme desbătut, dar greu de satisfăcut. De astă dată – se pare – tratativele au toate şansele să conducă la un rezultat fericit. Prahova este ameninţată să-şi piardă terenul pe care-l are închiriat dela un particular. Contractul de închiriere expiră în acest an şi nu sunt şanse de a fi prelungit. De aceia se caută contopirea celor două grupări ploeştene, într`una singură care să utilizeze terenul Tricolorului. Pentru footballul românesc în general şi pentru cel ploeştean, în special, această fuziune înseamnă un mare pas înainte. (Gazeta Sporturilor, 15 ianuarie 1934).

O nouă înfrângere în derby-ul oraşului / 1934
Prahova – Tricolor 3-1 (0-1).Ploieşti 11. – In faţa a 500 de spectatori Prahova a dispus de Tricolor. In prima repriză Tricolor conducea ci 1-0, graţie goalului marcat de Niculescu. După pauză Prahova a câştigat prin goalurile marcate de Vasilescu (2) şi Daucher.(Gazeta Sporturilor, 12 martie 1934).

“GAZETA SPORTURILOR” LA PLOEŞTI / 1934
Câteva nevoi ale footballului prahovean. De vorbă cu d-nii col. Zagoritz, primar Manolescu, chestor Lilu, Koppes şi Nery. (Dela trimisul nostru special).
În atlasul footballului românesc, Ploeştiul deţine un loc special. Un loc pe care istoria l-a însemnat deasemeni, fixându-l pe o pagină de o valoare particulară. Dela Ploeşti a descălecat, cândva footballul în România. Aici s’a născut prima echipă de valoare. Echipă care a difuzat apoi foot-ballul în toată ţara. Şi tot de-aici a pornit apoi ameliorarea jocului. Un timp, “culorile galbene” ale Prahovei au ţinut fanionul valorii footballului românesc. Apoi, Ploeştiul s›a dat la fund. A fost acoperit de Bucureşti şi mai ales de principalele oraşe din Ardeal, al căror football era mai utilizat, şi mai tânăr. A venit însă epoca Tricolorului. O echipă de însufleţire, entuziasm şi avânt, care a reuşit lucruri frumoase. Şi când, anul acesta, Tricolorul a îngenunchiat, pe punctual de a fi eliminate din Divizia Naţională, locul său a fost luat de veşnica rezervă a Ploeştilor: Prahova. Din nou Prahova, care după atâţia ani şi-a regăsit forma, situându-se prin ultimele sale victorii, în primele rânduri ale footballului românesc.

VECHII AŞI
Am fost pentru o zi la Ploeşti. Terenul de lângă gară, vechiul teren al Prahovei este aproape desfiinţat. Câteva case terminate şi câteva în construcţie i-au luat locul. Bulevardul însă a rămas acelaş. Iar pe Bulevard, prin preajma terenului, am surprins de câteva ori – singuri sau în grupuri – câţiva din vechii aşi ai Prahovei: Nery, Ambrozie, Vintilescu, Kiki Dumitrescu, Grecu Zamfiropol…. Simplă coincidenţă? Sau vizite camuflate pe locul pe care cândva, prahovenii constituiau pentru echipele bucureştene un permanent “pericol galben”?…

PLOEŞTIUL NU ARE TERENURI
Nu i-am putut opri pe toţi pentru câteva amintiri. O vom face cu altă ocazie. Am întreprins însă o mică anchetă incidentală printer actualii conducători ploeşteni şi am cules câteva informaţii cari se cer neapărat subliniate. Unele îmbucurătoare. Altele, mai puţin bune. Toate însă, certificând o necontenită grije pentru sport. O neîntreruptă disciplină sportivă. O continuă însufleţire, din care ploeştenii şi-au făcut un titlu de merit particular.