Sfânta Xenia era originară din Roma. În momentul În care părinții au hotărât să o mărite, ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos. Face acest lucru din dragoste față de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. Renunță la numele Eusebia și își ia numele de Xenia, care se tâlcuiețte „străina”, vrând să arate prin acest gest că se înstrainează de lumea aceasta. În urma rugăciunilor, îl întâlnește pe ieromonahul Pavel, iar la îndemnul acestuia se stabilește în cetatea Milassa din Careia și îmbracă haina monahală. Aici va ridica o bisericuță închinată Sfântului Mucenic Ștefan. Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele doua slujitoare și cu alte fecioare.
Sfânta Xenia era într-o continuă priveghere, infrânare și smerenie. Purta niște haine vechi, dar considera că trupul său este nevrednic și de acestea. Toată viața ei era întru umilință și vărsare a lacrimilor. Diavolii se temeau de înfrânarea ei și nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori a doua zi, alteori ân a treia zi, iar de multe ori și toata săptămâna petrecea fără hrană. Iar când era să primească hrana, nu mânca verdețuri, linte, poame de gradină, ci numai puțină pâine, udată cu lacrimile sale. Lua din cădelniță cenușă și presăra pâinea sa. Aceasta a făcut în tot timpul vieții sale, împlinind cuvântul prorocesc: „Cenușă cu pâine am mâncat și băutura mea cu plângere am amestecat”.
În momentul În care cuvioasa Xenia a trecut la cele veșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoase, având în mijlocul ei o cruce. Această cunună strălucea mai mult decat soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor sfințenia cuvioasei Xenia.
Viața sa a fost cunoscută de ceilalți după moartea ei. Cuvioasa Xenia le ceruseră celor două slujnice să nu spună nimanui nimic despre viața sa. Astfel, nimeni nu a știut unde și când s-a născut, din ce fel de familie și de ce a ales să părăsească lumea aceasta, până în momentul în care una din slujnicele ei va face cunoscut motivul înstrăinării ei pentru Hristos.
