N. Dumitrescu
Ca în fiecare an, şi la Ploieşti, creştinii-ortodocşi şi-au păstrat tradiţia ca de “Izvorul Tămăduirii” să meargă la biserică şi, după slujbă, să primească apă sfinţită, cunoscută şi sub numele de Agheasmă Mică, despre care se crede că vindecă de boli şi suferinţe. După ce preotul a sfinţit apa, i-a stropit pe credincioşi în timp ce se s-a cântat troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Cuvinte duhovniceşti care au reamintit că prin agheasmă e alungată „arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău.
Astfel, ieri, n-a fost lăcaş de cult în faţa căruia lumea să nu se aşeze la coadă pentru a lua în sticle, pentru acasă, agheasma mică. După cum se vede şi în imaginea alăturată, surprinsă la Catedrala „Sf. Ioan“ din Ploieşti, în comparaţie cu alţi ani, ieri, n-a mai fost aşa aglomeraţie.
Conform tradiţiei, în fiecare an, în prima vineri de după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii – un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de “Izvorul Tămăduirii” aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon a căutat în apropiere un izvor, dar nu l-a găsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leoane, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a dat ascultare, a căutat şi a găsit izvorul respectiv din care i-a dat orbului să bea. L-a spălat pe faţă cu această apă şi orbul a început să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit, lângă acel izvor, o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acel izvor. Ca semn de mulţumire, a construit o biserică şi mai mare care, din păcate, a fost distrusă de turci în anul 1453. De-a lungul timpului, însă, apa acelui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe. De menţionat, credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în Biserica „Izvorul Tămăduirii“. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut. În România, unul dintre cele mai cunoscute izvoare tămăduitoare este cel de la Mănăstirea Ghighiu, din Prahova, acest lăcaş de cult fiind cunoscut nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – adusă aici în anul 1958, ci şi prin izvorul ei tămăduitor. Astfel, ieri, peste cinci mii de persoane din toată ţara au participat, la Ghighiu, la slujba de Izvorul Tămăduirii. Însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
