Gheorghe Marin
Regretul cititorilor de pe alte meleaguri este, cu siguranță, dificultatea de a veni la noi pentru a-l cunoaște pe nea Mișu așa cum este el în lumile lui, aceea de acasă, aceea a scriitorului și aceea a oratorului, un orator care a ridicat în picioare o întreagă sală de șase mii de locuri doar scandând un singur nume: „Do-rof-tei! Do-rof-tei!”.
Divagația epigonico-critică de mai sus este un pai pierdut prin grădina călărită de copilăria lui Mihai Vișoiu, pai pe care îl caut zilnic ori de câte ori împing portița încoace și încolo, plecând de acasă sau întorcându-mă, un pai mărunt în comparație cu ceea ce au scris despre nea Mișu oameni cu ștaif în minte și în condei: Dinu Săraru, Fănuș Neagu – fratele său întru metafore – Theodor Parapiru sau Mircea Dinescu.
Însă, cea mai completă apreciere pare a fi cea făcută de Mircea Dinescu: „Cu biografie de prozator american (boxer, băiat de gălăgie la circ, scriitor de vagoane, electrician, îndrumător cultural etc), Mihai Vișoiu s-a speriat în tinerețe de responsabilitatea Operei. Poseda un geniu verbal. Recita pe de rost proze întregi, uimind cenacliștii din sudul țării, manifestându-se, mai ales, în deplasările noastre culturale din afara județului, pentru că în perimetrul Ialomiței voia să fie și era cunoscut drept ziarist serios și nu „pârlit de nuvelist”, vorba marelui nostru coleg de scris și de câmpie Ștefan Bănulescu.
Câte povestiri de Mihai Vișoiu s-au consumat în editura aerului?
Toate aceste aprecieri se vor adeveri odată cu lansarea traducerilor în limba engleză a volumelor de proză pe care Mihai Vișoiu a avut bunăvoința să nu le lase necunoscute de noi toți, ceilalți, care am avut norocul de a nu fi trăit vremuri atât de aspre, dar cărora ne lipsește uzufructul unei asemenea experiențe dure: „Viață cu lupi, bani și moarte”, „Dragoste mare cât o cruce”, „Spovedania unui învingător”, „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul Învinșilor” și „Moartea nu bate la ușă”. De asemenea, vom găsi traducerile edițiilor revăzute ale volumelor „Mihai Leu în altarul durerii” și „Spovedania unui învingător”.
Lansarea va avea loc joi, 30 aprilie a.c., orele 17:00, la Centrul Socio-Cultural „Jean-Louis Calderon” din București, de pe strada cu același nume, numărul 39. Cu deosebită onoare menționăm invitațiile adresate atașaților culturali ai ambasadelor Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Statelor Unite ale Americii, Canadei și Indiei.
Nu vor lipsi eroii celor două cărți, Mihai Leu și Leonard Doroftei, precum și alți oameni din lumea boxului, oameni care și-au pus amprenta pe evoluția boxului românesc din ultimele decenii, boxeri, antrenori ori oficiali. Cu riscul de a-i nemulțumi pe cei pe care i-am omis fără voie în enumerare și cărora le cer iertare, îi voi menționa pe Alec Năstac, Paul Dobrescu, Titi Tudor, Ion Moroiță, Ion Șerban – fostul președinte al Federației Române de Box, ori Nicolae Ursu – ex-vicepreședinte al aceluiași for.
În încercarea relatării acestui eveniment, furat fiind de valurile învolburate ale prozei lui Mihai Vișoiu, valuri care, când te țin la suprafață, când imediat te trag la fund, către întunericul veșnic, lesne puteam omite unul din elementele esențiale. Atât de însemnat încât ieșirea în lume a prozelor lui nea Mișu precum un pluton de desant pregătit pentru ultimul sacrificiu și îmbărbătat de o camaraderească strângere de mână înaintea luptei nu ar fi fost posibilă fără implicarea totală și la înalți parametri afectivi a editurii
eLiteratura, condusă cu profesionalism de poetul Vasile Poenaru.
