Reînființarea Mănăstirii Brebu a declanșat, în urmă cu un an și jumătate, un adevărat scandal printre enoriașii parohiei din centrul comunei. Aceștia erau indignați de posibilitatea de a rămâne fără biserica lor de parohie. De fapt, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, Mănăstirea Brebu a fost înființată acum trei ani, în mai 2012, dar ca să nu agite și mai mult spiritele (deja bine încinse de agitatorii potrivnici mănăstirii, printre care, spun zvonurile, s-ar fi aflat și o față bisericească), cele trei maici și părintele călugăr Macarie (ieromonahul care oficiază slujbele în mănăstire) au apărut prin noiembrie 2013. Reînfiinţarea Mănăstirii Brebu Prahova (mai există o mănăstire în comuna cu același nume din județul Caraș-Severin, înființată în 1997) reprezintă, de fapt, o reparație istorică. S-ar putea spune chiar o reparație în sensul moralei creștine și al învățăturilor Sfinților Părinți ai Bisericii. Căci lăcașul de cult din centrul comunei Brebu, ridicat de Matei Basarab pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a funcționat ca mănăstire până în 1863, an în care, după secularizarea averilor mănăstirești de către domnitorul Al. I. Cuza, mănăstirea a fost desființată şi transformată în biserică de mir. Maica Sebastiana, stareța mănăstirii, o femeie radiind de bunătate și evlavie, pătrunsă adânc de dragoste față de Dumnezeu și de semenii săi, ne-a povestit despre situația actuală a mănăstirii și a legăturii ei cu enoriașii. “După desființarea sa, în 1863, mănăstirea a devenit biserică de mir, iar călugării nu au mai rămas aici, pentru că nu mai aveau cu ce să se întrețină. În 2012, Mănăstirea Brebu a fost ridicată din nou la rangul ei, conform învățăturilor Sfinților Părinți, care susțineau că dacă o biserică a căzut din rangul ei, trebuie ridicată din nou la rangul ei. Și la fel și în cazul unei mănăstiri.
În comună sunt două parohii, iar mănăstirea noastră funcționează și ca parohie, vorbesc despre Parohia 1, care a avut biserica aici. Parohia care funcționează provizoriu în mănăstire va avea o biserică ce se va construi la 500 de metri distanță. Suntem trei maici și un călugăr, și locuim toți în afara mănăstirii, deoarece chiliile nu s-au păstrat. Noi, maicile, într-o clădire a unei foste grădinițe, oferită de Primărie și renovată de Arhiepiscopia Bucureștilor, iar părintele călugăr, preotul de mănăstire, într-o altă clădire, ceva mai departe de a noastră. În mănăstire se fac și slujbe de parohie, care sunt ceva mai scurte decât slujbele de mănăstire. Acestea din urmă se numesc de priveghere şi, se fac, de regulă, seara adunând laolaltă vecernia cu utrenia. La o parohie, vecernia și utrenia se fac separat. Am amenajat curtea mănăstirii ca o grădină. Una dintre maici pictează și icoane. Chiar în biserică avem trei picturi lucrate de ea. Cea mai importantă este cea a Sfinților Brâncoveni, în care se găsește și o relicvă a Sfântului Constantin Brâncoveanu ce ne-a fost dăruită anul trecut. 2014 a fost declarat anul Sfinților Brâncoveanu, s-a făcut și o mare procesiune în București, și tot atunci am primit de la Patriarh, Prea Fericitul Părinte Daniel, o particică din moaștele acestui mare sfânt al românilor, ca o binecuvântare pentru mănăstire, dar și pentru comună. […] În primele zile de la venirea noastră, mulți enoriași ne-au primit cu ostilitate, probabil că au fost neinformați și manipulați, dar astăzi și mai mulți ne stau aproape și ne sprijină, căci au înțeles menirea noastră aici. Cei câțiva care nu ne privesc cu ochi buni sunt dintre aceia care nici nu vin la biserică. Spiritele au fost domolite și prin strădania părintelui Cristian, care va sluji la biserica parohiei după înălțarea acesteia, în următorii ani”, ne-a asigurat maica Sebastiana – stareța Mănăstirii Brebu.
