Dumnezeu a lasat pe pamant frumosi si urati, prosti si destepti, cinstiti si smecherasi, muncitori si patroni, maturatori si aviatori. Toti au dreptul la viata, la un loc si un rost sub soare si acces la un trai decent. Ce inseamna un trai decent? Sa muncesti si sa primesti un salariu cat sa poti realiza o casa, o familie si cat sa nu ai grija zilei de maine. Sa poti sa traiesti senin, fara stresul ca nu ai ce pune copiilor in farfurie, ca nu ai bani sa platesti factura de intretinere, ca nu poti sa-ti cumperi, fara efort, un obiect casnic indispensabil. Occidentul ofera aceasta sansa si maturatorului, si muncitorului, si inginerului. Diferentiat, fireste, dar limita de jos asigura decenta despre care vorbeam. Va ajunge, vreodata, si salariatul din Romania – a carui munca se cumpara, acum, cu minimum 3.300.000 lei brut – sa lucreze in schimbul unui salariu din care sa-si poata asigura traiul elementar, fara stresul acesta criminal, de a-si socoti fiecare leut, nepermitandu-si tota viata nici macar o singura extravaganta?
Gheorghe Neaga – presedintele Filialei Prahova a CNSLR Fratia, nu crede ca va apuca vreodata aceasta zi. Si nici nu poate aprecia cam peste cati ani vor ajunge si romanii sa traiasca precum elvetienii, de exemplu, unde un slujbas ajuns la pensie isi permite, si acum, vacante peste hotare, sau un agricultor modest are la poarta doua-trei masini. Sa fie 20, 30 de ani pana la acel paradis?
M.B.
