Criza de proportii pe care a generat-o un apel telefonic – e-adevarat, nu unul oarecare, ci al unui prim ministru – ne obliga, intr-un fel, sa adastam un pic si sa meditam asupra momentului cand deschidem gura si a urmarilor unui simplu Alo! Caci iata, uneori, ceea ce este foarte simplu si nevinovat devine, in anumite conditii specifice, o chestiune foarte complicata, cu repercusiuni dintre cele mai neplacute, uneori tragice.
Sa ne amintim, astfel, ca, in 21 decembrie 1989, ultimele cuvinte ale fostului sef de partid si de stat – Nicolae Ceausescu – adresate poporului pe care credea ca-l conduce, au fost „Alo! Alo!” Exprimate din balconul fostului Comitet Central, in momentul cand lumea, de fapt, nu voia sa-l mai asculte, insistentele lui de-atunci de a mai fi auzit au fost zadarnice, apelul cu pricina pierzandu-se in vazduhul care, la randu-i, ii era ostil, dar ramanand suspendat ca un reper al…neascultarii!
Un alt Alo! a fost rostit, si in vara acestui an, de un mare lider al tarii care a dorit sa afle daca un bun prieten de-al sau a incurcat borcanele pe la Parchetul General. Numai ca, de aceasta data, apelul respectiv a fost ascultat , ba, mai mult, retinut, dovada fiind vanzoleala care, iata, i-a urmat si despre care chiar poetul ar spune „Ce mai vaiet, ce mai zbucium!”
Si daca in decembrie ’89, dupa Alo!-ul adresat multimii, Ceausescu s-a ales cu cateva gloante, de aceasta data Calin Popescu Tariceanu – autorul apelului telefonic catre procurorul general al tarii – s-a ales cu niste…coarne. Caci au sarit toti pe el si pe demersul sau, acuzandu-l de ingerinta politica. Ba chiar, presedintele Traian Basescu – om bun cum il stim si amabil din cale-afara – ii si intredeschide usa spre demisia pe care i-o asteapta de asta primavara, pronuntand o expresie cifrata: „Fiecare isi stabileste propriul nivel de moralitate”.
Care vor fi urmarile respectivului apel telefonic de prim-ministru, ca si ale acelei expresii prezidentiale, le vom afla, credem, in scurt timp, deoarece dimensiunile scandalului – care poate fi numit si criza – obliga la masuri de aceleasi proportii. Ramane de vazut cine vor fi „beneficiarii” respectivelor masuri, mai ales ca unul dintre actori si-a recunoscut vina de a fi mintit, la un moment dat, ca stia despre telefonul premierului care accesase Parchetul General. Iar greseala recunoscuta este pe jumatate iertata! Cu atat mai mult, credem, cu cat acelasi personaj nu poate fi acuzat de recidiva, deoarece, cand a trebuit sa rezolve propriul dosar cu nume simplu – „FLOTA”, aflat la aceeasi institutie dinspre care apelurile telefonice au reverberatii dintre cele mai nastrusnice – nu a rostit nici un Alo!, ci s-a deplasat personal, fiind invitat. Ceea ce, sa recunoastem, in nici un caz nu poate fi considerata ingerinta.
Alo !, se intelege ?
Leon CHIRILA
