Cea mai frumoasa poveste a mea

Astazi: dr. Emil Vlaiculescu

Sperante ca Petrolul sa redevina ce a fost odata

Nascut in urma cu 82 de ani, la Podenii Vechi, Emil Vlaiculescu, fecior al lui Alexandru, protopopul regiunii Ploiesti, la acea vreme, si al Alexandrei, a terminat Facultatea de Medicina Umana, din Bucuresti, in anul 1949, fiind, apoi, medic la diferite spitale si dispensare din judet. Din 1961 si pana in 1998, a fost director al spitalului ploiestean „Schuller”, de unde s-a si pensionat. Dr. Vlaiculescu se poate lauda si cu o activitate polisportiva prodigioasa, practicand voleiul, baschetul, tenisul de masa, handbalul, motociclismul, schiul alpin si, bineinteles, fotbalul.
Dupa un stagiu pregatitor, a devenit arbitru de fotbal in anul 1952, fiind numit, ulterior, in functia de presedinte al Comisiei Judetene de Arbitri (fostul Colegiu Judetean de Arbitri), in perioada 1970-1995, si vicepresedinte al Colegiului Central de Arbitri (CCA), din cadrul Federatiei Romane de Fotbal (FRF). In prezent, este presedinte de onoare al Comisiei Judetene de Arbitri, aflandu-se si in Subcomisia de relatii cu FRF.
Casa in care locuieste arata ca un… muzeu inchinat fotbalului, peretii fiind purtatori ai amintirilor reputatului medic.
Un moment unic in viata lui Emil Vlaiculescu s-a consumat in anul 2003, atunci cand, la Bucuresti, a primit, din partea FIFA, Diploma de Merit, pentru intreaga activitate in arbitraj. Documentul poarta semnatura lui Joseph S. Blatter, presedinte al acestui for, si a lui Juan Antonio Samaranch – fostul presedinte al Comitetului International Olimpic.
Nostalgic al perioadei romantice a fotbalului
Din multimea de amintiri care il emotioneaza pana la lacrimi, dr. Emil Vlaiculescu aproape ca nici nu stie ce sa aleaga: „Imi amintesc, printre altele, despre meciul jucat prin anii ‘40 cu UTA, formatie pe care am invins-o, dupa ce am facut un meci deosebit, desi parcursesem cei peste cinci sute de kilometri, pana la Arad, cu un camion ! Cam acestea erau conditiile la vremea respectiva, dar – pentru noi – nu conta prea mult. Jucam fotbal de placere, nu aveam prime sau salarii de la club. Mancam pe unde puteam, totusi, ne simteam bine. Fotbalul era totul pentru tineri entuziasti ca noi. Alaturi de Valvoi, Catana, Mazare, Deliu sau Comanescu, de exemplu, am niste amintiri foarte frumoase. Eram foarte uniti, ne lega o prietenie extraordinara, nu existau <>, pe-atunci, iar rezultatele se vedeau. Petreceam foarte mult timp impreuna, ne antrenam cum trebuie si lumea ne aprecia. Era suficient pentru a da totul pe teren. Acum, fotbalul este o industrie si – cand sunt multe interese la mijloc – apar si alti profitori, nu doar fotbalistii. Oricum, ramane un sport frumos, unic chiar, nu intamplator spunandu-i-se sportul-rege. Este, indiscutabil, parte integranta din fenomenul social. Acum, nu-mi doresc decat sa promoveze Chimia Brazi in Divizia B si sa vad Petrolul acolo unde ii este locul, sa redevina, practic, ceea ce a fost odata ! Ar fi cel mai frumos cadou pentru oricare microbist prahovean. Pentru a se intampla acest lucru, este nevoie, insa, de mai multa implicare, din partea factorilor abilitati. Deocamdata, nici stadionul nu poate gazdui mai mult de cateva mii de oameni. Sper sa il vad, totusi, reparat si dat in folosinta in intregime”.
Partizan declarat al lui Craciunescu
Referitor la situatia actuala din arbitrajul romanesc, doctorul Vlaiculescu este un partizan declarat al lui Ion Craciunescu, despre care opineaza: „Valceanul este un om ambitios si incearca sa faca lucruri bune in arbitraj, referindu-ma aici la sistemul de promovare a tinerilor arbitri si la disciplina impusa, dar nu numai”.
Functiile pe care le detine momentan in cadrul Comisiei Judetene de Arbitri il ajuta pe interlocutorul nostru sa mentina o stransa legatura cu lumea arbitrajului, dar, mai ales, cu CCA, unde are, inca, destui prieteni si colaboratori, dintre care cel mai apropiat ii este venerabilul George N. Gherghe. Mai mult, este si medicul echipei Chimia Brazi si – atunci cand are posibilitatea – urmareste, la fata locului, multe alte dispute ale echipelor prahovene. Pentru ca nu se poate lipsi de fotbal !
Octav PREDA