Lipsa banilor necesari unei finantari corespunzatoare a invatamantului a scos, in aceste zile, profesorii in strada. Situatia treneaza de ani buni si a generat, in prezent, ceea ce se numeste cea mai grava criza din invatamantul romanesc. Puteau fi gasite solutii ca sa nu se mai puna lacat la usile scolilor ? Cu siguranta ca da. Si multe se afla chiar in curtea Ministerului Educatiei. Iata un singur exemplu. In fiecare luna, se plateste, cu bani grei, sub forma alocatiilor de stat, chiulul elevilor care stau mai mult acasa decat vin la scoala, unii inregistrand absente cu… semestrele. Si, daca este sa fim extrem de corecti, ar trebui sa adaugam ca, intr-un fel, ar fi bine daca ar sta, linistiti, pe acasa. Din pacate, cei mai multi dintre ei isi pierd timpul prin baruri, carciumi si Internet-cafe-uri. Printre ei se gasesc cei care fura, sparg si ar putea oricand sa dea cuiva in cap. Fura bani de acasa pentru bautura si tigari si nu suntem siguri daca unii dintre ei nu o fac si pentru pacate mai grave, cum ar fi consumul de droguri. Numai la sfarsitul anului trecut, aproape 2000 de elevi (cam unul din cincizeci) au avut nota scazuta la purtare, in principal pentru numar mare de absente si fapte de indisciplina. Pe unii nici nu-i cunosc la fata dirigintii care le semneaza carnetul de alocatii ! Dar asa vrea ministerul, conform unei note transmise in luna martie a acestui an: sa fie platiti chiulangiii, in virtutea dreptului lor la protectie sociala. Nu mai spunem ca, din dorinta unui populism ieftin, se incalca astfel legi si reglementari apartinand aceluiasi minister prin care se prevazuse ca alocatia sa se retina in cazul elevilor care inregistreaza absente. Initial, se stabilise un numar maxim permis de absente – 40, apoi se lasase la latitudinea scolilor- unde se cunosc cel mai bine fenomenele absenteismului si indisciplinei – sa stabileasca acest numar. Mai nou, s-a renuntat total la acest criteriu, Ministerul Educatiei cerand-o, printr-o nota transmisa in teritoriu in luna martie a acestui an, invocand presiunea parintilor. Ca urmare, si elevii constiinciosi si haimanalele primesc,in fiecare luna, aceeasi alocatie, astfel incat, la nivelul lunii octombrie, pentru cei 100.168 beneficiari din Prahova, s-au platit aproape 23 de miliarde de lei. Ceea ce nu este benefic pentru un invatamant care este departe de calitatea dorita si necesara, si incalca orice calcul de eficienta economica, mai ales cand, de atatia ani, se vorbeste-si este o realitate ! – despre subfinantarea invatamantului. Ca urmare, nu lipsa banilor este problema principala in invatamant, ci proasta lor gestionare. Faptul ca se platesc chiulul, absenteismul si analfa-betismul, iar alocatiile la care ne-am referit reprezinta, cu siguranta, doar un singur exemplu. Am pus, de multe ori, intrebarea „Incotro invatamantul romanesc?”. Si devine tot mai clar nu numai ca nu merge pe drumul cel bun dar este si sustinut sa mearga din rau in mai rau. Pentru o imagine cat mai completa, mai adaugam ca, in Prahova, pentru cheltuielile salariale – alt motiv care a dus la declansarea actualei greve – s-au alocat, in luna octombrie, pentru cele 11.000 de posturi existente in sistemul de invatamant din jude¡, aproximativ 159 miliarde de lei . Nu este de datoria noastra sa facem calculele care ar fi permis o directionare eficienta a banilor, dar ii indemnam sa o caute si sa o gaseasca, cat mai repede cu putinta, pe aceia care sunt platiti din banii nostri, ai tuturor, sa le gaseasca si sa puna capat actualului haos din invatamant.
Luiza RADULESCU PINTILIE
