Momentul zero
Dragos TRESTIOREANU
De cand exista jocul cu balonul rotund, pompos numit si sportul-rege, peluzele stadioanelor sunt fief-ul asa-numitelor galerii. Cu timpul, acestea si-au pus fel de fel de nume, cel mai indragit fiind cel de „Ultras”. Din nefericire, aceasta denumire trimite, imediat, cu gandul la violente verbale, adeseori si fizice. Mascarile la adresa adversarilor echipei favorite si sloganurile fara perdea, lansate in eter fara nici un pic de rusine, au provocat nu numai dezgustul oamenilor cu bun simt, ci si grija celor care coordoneaza aceasta ramura sportiva. In fata proliferarii fenomenului „Ultras”, s-au pus, astfel, de-a curmezisul oamenii legii si cei din domeniul asigurarii pazei si apararii ordinei publice. Fie cu masuri punitive, fie cu interventii in forta. Pana la momentul declansarii unor conflicte sau la aparitia huliganismului sadea, a fost cale scurta. Instantaneu, s-au format doua tabere beligerante: pe de o parte, „ultrasii”, pe de alta – jandarmii si politistii. Rezultatul ciocnirilor din tribune, de pe strada, din mijloacele de transport: molestari si distrugeri, urmate de arestari. Desi oameni cu totii, fanii si cei in uniforma au ajuns sa se urasca, de-aici decurgand necazurile comune de rigoare.
Pana de curand, astfel de „razboaie”, in care sa fi fost implicati suporteri autohtoni, au avut loc, in majoritatea cazurilor, doar intre fruntariile tarii. Numai ca, din motive care s-ar putea sa ne scape, scandalagii din peluze nu s-au mai multumit numai cu „publicitatea interna”, cautand „reclama” si dincolo de granita. Un fel de „iata, existam si noi – «ultrasii» romani ! Aceasta incercare s-a soldat, insa, cu mari probleme, pentru ca – intr-o tara straina – se pare ca organele de politie se mai coalizeaza cu „falitii” acesteia si-i pun sa plateasca nota pe ai nostri ! In Bulgaria, de exemplu, inainte de meciul dintre Levski Sofia si Dinamo Bucuresti, cel putin, asa ar fi stat lucrurile. Curios, o asemenea nenorocire cazuta pe capul unor „ultrasi” ai echipei ros-albilor a fost departe de a-i fi bucurat pe dusmanii din „peluzele opuse”. Ba din contra, dintr-o data, a inceput sa functioneze o solidaritate a suporterilor recalcitranti, de care nu i-am crezut, vreodata, in stare. Mitinguri si proteste s-au succedat cu repeziciune. Din fata arenei din Soseaua Stefan cel Mare si pana la sediul Ministerului Afacerilor Externe, „ultrasi” din toata tara – reunind oameni care, daca s-ar fi aflat alaturi pe stadion, ar fi fost risc maxim de batai crunte – au scandat, lalolalta, pentru cei cinci dinamovisti retinuti in tara vecina de la sud !
Poate ca nimeni nu si-a dat, totusi, seama ca – volens-nolens – gestul a coincis cu momentul zero al galeriilor echipelor de club din Romania. Ce credibilitate vor mai avea, oare, de-acum incolo, grupurile de suporteri adunate in peluze, daca – dupa consumarea acestor manifestatii de solidaritate – vor reveni la vechile obiceiuri ? Adica la injuratura groasa, neaosa, si la pumnul ridicat in fata suporterilor formatiei adverse. Care – se va gandi cineva ? – poate ca s-au aflat, alaturi, la mitingurile organizate in favoarea celor retinuti in Bulgaria. Acum, „ultrasii” cer, imperativ, Ministerului Afacerilor Externe sa intreprinda demersurile necesare pentru salvarea amicilor lor. Mai exact, pentru judecarea lor in Romania. Asta chiar daca fiecare tara are legile ei, carora li se supun atat proprii cetatenii, cat si cei straini, aflati in tranzit. Vor deveni, in contrapartida, manifestantii de azi garantii de maine ai respectarii legii, pe stadioane ? Sau, dupa interes, vor da repede uitarii totul si vor reveni la vechile naravuri ?
