De mii de ani, plantele sunt folosite pentru a decora casele, cu ocazia unor sărbători. În Egiptul antic, oamenii aduceau în case ramuri verzi de palmier, iar preoții druizi serbau solstițiul de iarnă decorând stejarii cu mere aurii. Se spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. În oraşul Riga a fost decorat primul brad de Crăciun, în anul 1510, potrivit unor documente. În anul 1521, prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, iar în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, fiind împodobit cu mere roşii. Globurile din sticlă au apărut abia în anul 1878. În Anglia, primul brad de Crăciun a apărut în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, regina Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor.
