Mărţişorul – micul obiect prins într-un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu – este simbolul renaşterii naturii, al speranţei şi este dăruit celor dragi pentru a le purta noroc şi a le aduce prosperitate.
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 Martie până la începutul secolului
al XVIII-lea. Unele tradiţii spun că firul mărţişorului ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu “funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”. În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova, însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă şi flori timpurii de primăvară, în special ghiocei şi zambile. Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul- înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii. Potrivit unui mit românesc, Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată, dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Un tânăr curajos a învins creatura şi a eliberat fata, iar aceasta s-a preschimbat din nou în Soare şi a luminat din nou întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul, rănit în luptă, zăcea în palatul zmeului. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când acesta s-a stins din viaţă. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. De atunci, lumea cinsteşte memoria tânărului care a eliberat soarele, legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.
Sărbătoarea Mărţişorului ar putea fi inclusă, în curând, în patrimoniul UNESCO. Specialiştii de la Ministerul Culturii din Moldova în colaborare cu colegii lor din România, Serbia, Macedonia şi Bulgaria au iniţiat un proiect în acest sens, iar dosarul urmează să fie depus la sediul UNESCO din Paris.
