Fiind amplasat într-o zonă ce asigura principalele axe de comunicare cu Transilvania, Moldova, dar şi Oltenia, judeţul Prahova este unul foarte bogat în urme şi descoperiri arheologice. Cercetările în acest spaţiu au o vechime de aproape 150 de ani, ceea ce îi asigură arheologiei prahovene o anumită tradiţie, prestanţă, dar şi consecvenţă. Până recent, cercetările erau preponderent de tip sistematic, derulate pe perioade îndelungate, într-un anumit ritm, ce ofereau săpăturii arheologice o siguranţă a observaţiilor, o boemie specifică practicienilor, dar şi un conservatorism dublat de o lipsă de perspectivă socială, având drept efect un anumit imobilism specific unei ştiinţe uşor anacronice timpurilor prezente.
După anii 2000, odată cu impunerea legislaţiei arheologice grefată pe experienţa europeană, s-a impus în peisajul arheologic românesc cercetarea preventivă. Aceasta are ca principal scop protejarea şi salvarea siturilor arheologice şi, în acelaşi timp, vine în întâmpinarea dezvoltării socio-economice a statului. Investiţiile în infrastructura de transport, clădiri publice, parcuri industriale, parcuri eoliene şi fotovoltaice, exploatări de minerale şi agregate, cartiere pentru tineret etc. au generat o serie de cercetări arheologice preventive pentru descărcarea de sarcină arheologică a terenurilor ce urmau a fi afectate de astfel de investiţii.
Mai multe informatii, in ziarul de maine.
