Arma vânătorilor de munte s-a înfiinţat prin Ordinul Marelui Cartier General al Armatei României nr. 294, din 3 noiembrie 1916. Cu acest prilej, Şcoala de Schiori, înfiinţată în octombrie 1916, s-a transformat în Corpul Vânătorilor de Munte. Ca valoare tactică, unitatea era similară cu un regiment organizat pe trei batalioane de vânători de munte, a câte trei companii fiecare. E bine de ştiut că trupele vânătorilor de munte nu se pot confunda cu trupele de vânători înfiinţate în anii 1865-1866.
Evenimentele militare care au avut loc la sfârşitul anului 1916 au impus dislocarea vânătorilor de munte din Bucureşti în Moldova, în garnizoana Târgu Neamţ. Efectivul de 1980 de soldaţi şi ofiţeri, pe care l-a avut Corpul Vânătorilor de Munte, s-a organizat pe un Batalion de vânători de munte, format din şase companii : patru companii de puşcaşi, o companie de mitraliere şi o companie de transmisiuni. Primul comandant al batalionului a fost maiorul Virgil Bădulescu, sub conducerea căruia ostaşii au început procesul de instrucţie (Maior Radu T., Vânătorii de munte, 1916-1919, înfiinţarea, pregătirea şi luptele lor, Ediţia a II-a, Târgovişte, 1921, pg. 19).
Plecaţi din Târgu Neamţ la 26 iulie 1917, după un marş de 160 de km, Vânătorii de Munte au primit botezul focului în bătălia de la Oituz, obţinând primul succes de luptă în ziua de 30 iulie la Cireşoaia şi apoi la data de 6 august 1917 s-au opus ocupării poziţiilor de luptă ale românilor de către inamic, tot la Cireşoaia.
Detalii, în ediţia de mâine a ziarului Prahova.
