Spatiile de cazare ori au ars, ori au ajuns de izbeliste
Nemultumita ca statul nu se mai implica deloc in sustinerea, cu fonduri bugetare, a renovarii sau construirii unor adaposturi montane, Asociatia Cabanierilor din Muntii Bucegi a lansat, recent, un S.O.S. (mesaj codificat, folosit de marinari, care inseamna „salvati-ne, suntem in pericol”). Membrii organizatiei considera ca multe constructii, destinate exclusiv turistilor, au ajuns fie in posesia unor persoane particulare, care le-au transformat in case de vacanta (cum este cazul Cabanei Piscul Cainelui), fie au fost lasate de izbeliste. Din pacate, alte cabane nici nu mai exista, deoarece au ars din temelii (Cabana Varful cu Dor) sau partial (Cabana Poiana Izvoarelor), ultima fiind in faza de reconstructie.
Asociatia mai atrage atentia si asupra conditiilor improprii care pot fi gasite in unele locatii (Cabana Omu, de exemplu), respectiv asupra faptului ca in turismul international nu se mai ofera camere cu 20 de paturi la comun, un lucru considerat jenant deoarece nu se asigura intimitate persoanelor cazate. Desigur, ar mai fi de scris si despre lipsa apei potabile, in alte cazuri, ori despre ineficienta sistemelor de incalzit. Dar este greu de crezut ca statul se mai poate implica in vreun fel, atat timp cat multe cabane sunt administrate de persoane fizice si juridice, in baza unui contract de concesiune sau de vanzare-cumparare.
Iulian M.
